Joi, 26 Februarie 2009
Seara 18:30
Astazi am fost sa imi vad apartamentrul in care o sa stau. Arata bine. E situat foarte aproape de centrul orasului.
Ieri seara am avut o discutie la lucru deoarece de dimineata in loc sa astemptam la 8:30 taxiul de la firma m-am urcat in altul mai devreme. Se pare ca ieri dimineata soferul de la firma a asteptat 10 minute dupa noi sa venim. I se spusese ca trebuie sa ne ia de la hotel. Ok maine o sa asteptam dupa el.
Azi de dimineata a venit sofreul si ne-a spus, dupa ce mai intai ne-a examinat din cap pana in picioare, ca el intradevar a venit sa ia niste persoane pentru Continental dar ca el a venit pentru 2 barbati grasi. A fost insa amabil si ne-a condis spre un alt taxi particular de data asta. Revenind la la dimineata de ieri ne-am urcat noi de buna voie intr-un taxi sa ajungem mai repede la lucru. Cand spun noi sa nu va ganditi ca deja am dezvoltat personalitate dubla sa pot face chinezilor ci ma refer la faptul ca m-am urcat impreuna cu Kim, un corean venit la un training de algorithm pentru 2 saptamani.
Deci ne urcam in taxi si ii spun taximetristului Siemens.
Aici nu se prea stie de Continental si de faptul ca am fost cumparati.Mai in gluma mai in serios situatia arata ca in reclama cu maimulta care conducea taxiul si in dreapta statea dresorul :
Toooo theeee aaaaiiiirpoooort! ... Drink Sprite!!!
Cand am pronuntat prima data Siemens soferul ne-a aruncat o privire de i-as fi spus, daca ai fi putut vorbi chineza: Jur ca nu te-am injurat de mama!
Dar, nu trebuie sa renunti usor.
M-am dat jos din taxi si m-am dus la unul din oamenii hotelui si i-am: Siemens, I want to go to Siemens location. Privirea de om inteligent care nu se poate exprima spunea ce era in mintea lui: Dar cu ce am gresit in fata ta Buda, de ma pedepsesti cu un asa client dis de dimineata? Totusi sclipirea din ochii lui avea sa dea roade. A disparut dupa ajutor.
In momentul asta m-am gandit sa apelez la planul B. Asta e un fel de plan de rezerva, o plasa pe care poti sa cazi, e apoape salvarea divina cand vrei sa te asezi pe bordura si sa incepi sa te intrebi ce dracu sa faci. Exista evident si planul C. Asta e intradevar salvarea divina. Cand B nu merge automat tre' sa aplici planul C: dai telefon la un coleg de la lucru care te poate intelege in engleza.
Asadar planul B:
Kim, scoate hartia cu descrierea in chineza a locatiei Conti!
Kim se executa si incepe sa o caute. Cred ca o ascunsese mai bine ca pe o hartie de 500 de euro, ca in primele 60 de secunde nu a gasit-o.
Pana una alta s-a intors angajatul hotelului si a pronuntat salvatorul:
Shiemantz !!!
200 de ani nu m-as fi gandit ca si Chinezii, precum francezii ce au tradus Michael Jackson in "misel jacson", au adaptat binecunoscutul nume.
Nu mai conta. Taximetristul zambea larg iar masina pleca de pe loc.
Sunt multe lucruri altfel decat esti obisnuti si noutatea genereaza stres, stesul ala util pana la un anumit punct care te ajuta sa faci fata lucrurilor.
In speranta ca nu v-am zapacit cu povestirea ba de ieri ba de azi, va mai povestesc un incident din seara asta de data asta.
Asadar azi am fost sa imi cumpar sosete. Veti spune probabil ca ce rost ar putea avea descrieriea unei activitati aparent triviale si personale. In loc de articole de imbracamite putea fi orice altceva insa stilul pur chinezesc e ceea ce conteaza, stil pe care eu personal nu l-am mai intalnit pana acum. Din nou nu se pune problema ca e bun sau rau ci doar e diferit de al nostru.
De vreo cateva zile caut sosete care sa aiba o singura calitate: sa fie 100% bumbac. Greu de gasit in China.
Am coborat impreuna cu colegul chinez de la etajul 13, unde e apartamentul, la etajul unde erau magazinele. Dupa vreo 3 incercari gasim un magazin cu sosete 100% bumbac. Pentru magazinul asta din cauza locatiei puteam sa avem incredere in ce era scris pe eticheta.
Pretul... aproape OK. 23 RMB. Ce sa spun, pentru niste sosete normale sa coste mai mult decta in Germania... Dar in fine, imi trebuiau. Deoarece fata mea probabil exprima indecizie vanzatoarea imi spune, prin intermediul colegului.
- Dar nu iti trebuie 100% bumbac!
M-am revoltat putin la faptul ca stia mai bine decat mine ce e bine, necesar si suficient pentru mine.
Innainte de a ai spune sa imi dea 3 perechi o intreb daca are marimi mai mari decat cea mai mare masura de pe raft. Evident Nu! Nu era chiar de mirare. Am intrebat doar asa intr-o doara deoarece la nici un alt magazin n-am gasit sosete mai mari de marimea 42, apreciez eu. Cu un numar mai mic decat imi trebuia mie.
Deci, va rog dati-mi 3 perechi.
E posibil ca evreii sa fi inventat arta negocierii pretului unui produs dar chinezii cred ca o sa le-o ia innainte, daca nu deja le-au luat-o.
Trebuie sa precizez ca din experienta scurta de pana acum l-am intrebat pe coleg daca nu cumva se pot negocia preturile din magazinul respectiv. Raspunsul a fost negativ. Ca sa va faceti o imagine a cum arata magazinul sa vedeti daca ii puteti asocia imaginea cu cea a negociatului atunci imaginativa ca sunte-ti la cumparaturi in Bega, in centru.
Colegul i-a transmis cererea dupa care in mod bizar, deoarece nu imi inchipuiam motivul, a inceput o discutie. Zic, sa vezi ca nu ma aleg cu sosete. :)
Colegul imi spune ca am doua optiuni. Din seria: give it to me baby!
Optiunea1: Cumpar sosete de 200 RMB, asta venea cam 9 perechi si platesc doar 97 RMB.
Optiunea 2: Cumpar doar cele 3 perechi si primesc o reducere de 20%.
Am facut repede un calcul si mi-am zis: hai la bal cu 9 perechi de sosete.
Asadar faptul ca de multe ori pretul afisat poate fi si de 2 ori mai mare si ca iti revine tie ca si cumparator sarcina de a negocia la jumatate de pret e o realitate din ce in ce mai palpabila. Cand mi s-a spus lucrul asta nu l-am crezut.
Va dati seama cam in ce situatie sunt eu cand sunt de unul singur la cumparaturi. Pe de o parte nu ma pricep foarte bine la a negocia iar de chineza ce sa mai spun. :) Se pare ca nici macar Siemens nu pot pronunta corect.
Partea funny e nu avea 9 prechi de sosete de acelasi tip iar alt tip cu 100% bumbac nu mai avea. Am luat o alta pereche cu 80%. Nu eram prea multumit de partea asta insa cireasa de pe tort care sa indulceasca lucrurile a fost ca perechea pe care mi-am ales-o pana la urma e o pereche de sosete cu degete. N-am mai purtat asa ceva in viata mea. China e un loc bun sa incerc lucruri noi.
Mai e un lucru de precizat aici. Daca as fi vazut pretul de 97/ 9 RMB pentru o pereche de sosete n-as fi cumparat 9 perechi in veci. Poate daca mi-ar mai fi trebuit as mai fi revenit peste 3-4 zile, ca magazinul nu era departe.
Prin micul truc prin care mai intai prezinti ceva cu un grad mare de inacceptabilitate si pe urma prezinti ceva cu putin deasupra aceptabilului, truc trecut in toate cartile de psihologie in care manipularea e descrisa, m-au facut nu doar de am cumparat 9 perechi, dar mi-au si setat mintea sa cred ca am facut afacerea secolului.
Admit si posibilitatea ca tot ce am descris mai sus ca fiind concluzii sa fie eronat si datorat tendintei ademenitoare a filozofatului.
Ce e cert insa e ca sunt multumit ca am cumparat 9 perechi de sosete. :)
Restul judecati voi.
In loc de incheiere o parafrazare dupa Mircea Badea:
Incerc sa traiesc in China si pentru asta tre' sa le ocup altora timpul.
